my kingdom for a muse

Se cauta muza. se cauta un cacat de intamplare care sa ma faca sa ma apuc de scris. si nu ma refer la insusi lipsa de inspiratie care ma face sa insirui cacaturi triviale pe o pagina web. nu, mami, vreau entuziasm. as vrea sa scriu despre cineva care imi place. baga-mi-as pula, nici nu am diacritice. da e stranie perioada asta. e fututamente ciudata. bine,fie. o sa scriu despre tine, avand in vedere ca imi tot bantui mintea in ultimul timp si ma enervezi constant cu o ratiune care nu e deloc caracteristica unei femei
asa ca incep. wish me luck.
cred ca ti-ai dat seama ca ma pricep mai mult la a scrie decat la a vorbi. nu stiu de ce. defapt stiu. cand vorbesc, o fac aiurea, fara sa fiu sincer iar 90% din ce zic sunt mizerii. asta-i singurul mod pe (PE, in pula mea) care il am de a-ti spune chestiile care-mi trec prin minte.
esti una dintre putinele persoane care reusesc sa ma enerveze constant. tre sa recunosc ca nu ma deranjeaza atat de mult.
candva cineva mi-a spus ca sunt stricat in dragoste. cam aceeasi chestie mi-ai spus-o si tu. doar ca ai facut un discurs de vreo 3 ore.
e grea, mami, viata unui cinic. azi ma uitam la un film de rahat pe TV (pt ca mi-am lasat laptopul acasa si nu pot descarca filme) in care doi prosti s-au indragostit. ideea filmului, prost, american, era dragostea(se poate mai evident?), aia tipica, oferita-ne zilnic de Hollywood. mi-am dat seama ca ea s-a indragostit de el din cauza unui complex din copilarie, in fine, mi-e lene sa-l explic acum. ideea de baza e ca bajetii aia au incercat sa-mi spuna mie ca, frate, e ok sa te indragostesti. nu conteaza cum, de ce sau cand. conteaza sa inchizi ochii, sa nu te mai gandesti si sa te lasi dus de val. macar in iubire. macar in asta. cum zicea Warhol? "we should fall in love with our eyes closed"? versiunea americana a "Saptamanii oarbe".d-asta imi plac mie filmele americane. sunt atat de ireale si de stupide incat reusesc sa-ti puna un zambet cretin pe buze. reteta e simpla. noi europenii in schimb...eh....avem un trecut atat de glorios incat ne asumam rolul de critici autorizati ai operei lui D-zeu. ii zic dumnezeu sa mai simplific un pic. hai existentei. e mai bine?
trecutul e o povara. cand nu ar trebui sa fie. cred ca unul dintre cele mai grele lucruri pe care le poate face un om e sa-si accepte trecutul. si implicit sa se ierte. doamne, cat de greu e sa te ierti. nu crezi, draga mea?
ii ierti pe toti, pentru ca in fond sunt oameni. sau nu-i ierti, pentru ca nu ai nimic de iertat. eu nu am iertat pe nimeni niciodata. pentru simplul fapt ca nu am ce ierta. iertarea este raportata la tine, la sistemul tau de valori, diferit de cel al aproapelui tau. problema intervine atunci cand tu gresesti in fata impresiilor tale despre cum crezi ca ar trebui sa mearga lucrurile. ceilalti sunt pisat in vant. vin si trec. uneori raman. dar sunt momente in care iti dai seama ca ei raman si ca, drace, oamenii astia sunt ok. oamenii astia au ceva, acea sclipire pe care o cauti in orice lucru, si mai ales in tine.
dar esti prost. salbatic (vorba unui foarte bun prieten). si.....si fugi. pentru ca esti o bruta care nu mai are incredere in nimic si vezi decat partea intunecata a lucrurilor. idiotule, cand Blaga vorbea de cunoasterea Luciferica, nu se referea la a-ti privi existenta ca pe un futut de "Via Crucis", in care te lovesti la orice pas de pacat. priveste-le ca pe bucurii, nu pacate.bag pula, divagnez. asta-i motivul pt care verdele si literatura nu se pupa. cel putin nu pe planeta mea.
oricum, ideea e ca e greu sa fi nihilist. cred ca o sa ma fut in gura, asa, din oficiu. e greu sa ma iert. sa ma iert ca am facut greseli. sau nah, sa nu le numim greseli. e greu sa accept ca am facut chestii de care imi pare rau. si nu ar trebui sa-mi para. sunt chestii. m-au facut sa ajung ceea ce sunt azi......adica o mizerie......(depresia continua in curand)......starui pe fututul in gura.