Aud uşa de la intrare
deschizându-se. E marian. A venit să mă salveze de la sinucidere, probabil.
Întră în cameră.
-ai venit să mă salvezi de la
sinucidere sau să mă ajuţi în misiunea mea sacră?
-iar ai luat acid?
-nu. M-am futut cu Julia.
-care iulia?
-Iulia.
-ah. Acea iulia...
-da....
Nasol...şi cum a fost?
-bine, cred...a plecat cu iubitul ei
să îşi viziteze cumnatul.
-curvă...
-nu ştiu....nu cred..
-ba da. Curvă.....şi cum te simţi?
-ca dracu. Da e ok, măcar a fost un
futai pe cinste.
-chiar şi după atâta vreme te
afectează, nu?
-nu mă afectează, eu sunt răbdător,
îi spun eu amar... poate să facă ce-o face, de mine tot nu scapă, pur şi simplu
nu poate...şi din păcate nici eu de ea...
-înţeleg...vrei să mergem să ne
îmbătăm ca ultimele jigodii?
-ştiam eu că există un motiv pentru
care suntem cei mai buni prieteni.
-lasă, coae, trece. Hai că mă duc să
mă îmbrac. Şi du-te şi spală-te, puţi a pizdă. Nu că ar fi un lucru nasol dar
nah, şcolăriţele alea se cam sperie.
-am vorbit şi cu roxana şi
iulia...cealaltă. cică dacă vrem să trecem pe la Popa Nan, ne aşteaptă.
-trebuie?
-te vrea, ştii asta.
-e dezaxată, coae. Tu eşti ăla care
fute dezexate, care se îndrăgosteşte de ele şi care le scrie poezii.
-aşa e, tu doar te îndrăgosteşti de
ele şi le scrii poezii, te-ai salvat.
-să ştii! Îţi mai aduci aminte de
Andreea aia de la limbi, de acum vreu an? Pe care am agâţat-o in club şi am
adus-o acasă să o fut?
-aia care s-a carat de-abia dupa 4
zile?
-exact. Nu mai vreau să se repete.
-hai că era simpatică. Nu purta
chiloţi pe sub tricoul ăla mare al tău. Şi în plus mă lăsa să o privesc în timp
ce se masturba. Chiar, ţi l-a mai dat înapoi?
-nu tot ea îl are, bagaboanta. Să-l
ţină, nu i-am mai răspuns la telefon, evident. Şi tot m-a sunat de vreo 60 de
ori şi trimis 50 de mesaje. Cu te iubesc şi căcaturi d-alea...
-urââââât...
-chiar te lăsa să o priveşti când se
lăbuia?
-da....se plictisea teribil când tu
erai plecat cu zecile de ore şi mi-o lăsai mie pe cap...ceva foloase trebuia să
trag şi io.
-da, avea nişte labii foarte
frumoase, ce-i drept...
-ai putea s-o suni...
-nu.
-aş putea s-o sun eu.
-nu. Adică da, sun-o dar n-o aduce
acasă
-hai mă...facem şi noi puntea aia de
legătură între noi de care tot vorbim de atâta vreme...
-cu altă ocazie.
Bine, hai, pregăteşte-te. Io desfac
o sticlă să avem pe drum.
Am ieşit amândoi din scara blocului.
Se lăsase răcoarea serii peste oraş. un fior mi-a pătruns pe sub geacă şi mi
s-a încolăcit pe şira spinării. Am tresărit şi m-am trezit. Am luat încă o gură
de vin să mă încălzesc apoi i-am pasat sticla lui Marian.
-luăm un taxi? Îl întreb eu.
-cu sticla? Nu prea cred că ne
primeşte la ora asta, e prea devreme. Hai să mergem, nu-i chiar atât de frig,
îmi răspunde. Mie-mi înghețaseră deja degetele mâinlor iar nasul suferea sub
înțepăturile aerului rece.
Era vineri seară şi oraşul era al
nostru. Am decis ca de la Naţiunile Unite să coborâm spre centru, pe splai. în
Dâmboviţa înotau şobolani lungi cât antebraţul meu. La vederea lor am propus
înspăimântat să trecem strada. Vremea începuse să se mai încălzească de ceva
vreme, chiar dacă nu puteai încă să spui că era primăvară. Nu mai plouase sau
ninsese de aproape 2 săptămâni şi puţina zăpadă bucureşteană rămasă o puteai
vedea doar rar, pe lângă clădiri sau ascunsă între copacii golaşi din parcuri.
Căpătase şi aceasta o culoare foarte departe de albul imaculat cu care suntem
obişnuiţi. E grea viaţa în capitală chiar şi pentru zăpadă. Cele mai multe
bucăţi reflectau o culoare neagră şi doar dacă aveai nenorocul de a călca în
ele se dezveleau apoi pete mici de alb, unde praful şi motorina nu ajunseseră
încă. Mai e timp, nu-i problemă. Dacă aveai norocul să cuprinzi cu privirea una
din bucăţile încă în viaţă de nea sub razele soarelui, o miriadă de culori,
totuşi se dezveleau în faţa ta. Nu ştiu sigur dacă din cauza hidrocarburilor şi
prafului provocat de poluaţie sau poate doar pentru că uitasei cum sunt razele
reflectate de zăpadă. Oricum ar fi fost, se simțea în aer mirosul de schimbare.
Probabil erau protestele care continuau din ianuarie în Piața Universității sau
mugurii care apăreau sfioși prin copaci. Oricum ar fi fost, îmi plăcea.
Plănuiam să mă fac pulă și în seara asta.....în fond de ce nu? Iubeam și nu
eram iubit. Ai toate motivele de care ai nevoie pentru a căuta refugiul într-o
iubire pasegeră, afumat de aburii dulcelui alcol.
Ne-am tot plimbat prin
centru o bună bucată de vreme. Ajunși la unirii am întors pe Brătianu
îndreptându-ne spre Universitate. Nu ne-am putut abține de la a face remarci
stupide în legătură cu celelalte creaturi ce ne tăiau calea. Două fete în fuste
mult prea scurte pentru vremea aceea și cu tocuri lungi cât pula mea ne-au
făcut cu ochiul și au trecut mai departe. Ne-am lăsat jos pălăriile și le-am
dat binețile. Mi-aș fi dorit teribil să o fut sălbatic pe blonda din stânga,
aia cu țâțe mici și craci lungi. Un grup de cocalari ne-au depășit, îndreptându-se
vertiginos spre kultur. clasic. Bere ieftină și speranță de studente din
grozăvești. Sunt ușor de prostit alea. Le dai câteva shoturi de tequila făcută
la bulgari și le rupi fâșu-n baie. Sau poate ai norocul să te ducă la ea și
să-ți și facă cafea pe plita electrică dimineața. Te vei duce la baia de pe hol
și te vei îngrozi de ce plutește în veceu. Te vei înghesui cu ea pe un pat mai
strâmt ca Maica Tereza. Te vei trezi amorțit și îndurerat în toate părțile
corpului. Dar ce nu face omul pentru un futai cu studente?