sâmbătă, 28 decembrie 2013

o continuare, cum ar veni

Aud uşa de la intrare deschizându-se. E marian. A venit să mă salveze de la sinucidere, probabil. Întră în cameră.
            -ai venit să mă salvezi de la sinucidere sau să mă ajuţi în misiunea mea sacră?
            -iar ai luat acid?
            -nu. M-am futut cu Julia.
            -care iulia?
            -Iulia.
            -ah. Acea iulia...
            -da....
            Nasol...şi cum a fost?
            -bine, cred...a plecat cu iubitul ei să îşi viziteze cumnatul.
            -curvă...
            -nu ştiu....nu cred..
            -ba da. Curvă.....şi cum te simţi?
            -ca dracu. Da e ok, măcar a fost un futai pe cinste.
            -chiar şi după atâta vreme te afectează, nu?
            -nu mă afectează, eu sunt răbdător, îi spun eu amar... poate să facă ce-o face, de mine tot nu scapă, pur şi simplu nu poate...şi din păcate nici eu de ea...
            -înţeleg...vrei să mergem să ne îmbătăm ca ultimele jigodii?
            -ştiam eu că există un motiv pentru care suntem cei mai buni prieteni.
            -lasă, coae, trece. Hai că mă duc să mă îmbrac. Şi du-te şi spală-te, puţi a pizdă. Nu că ar fi un lucru nasol dar nah, şcolăriţele alea se cam sperie.
            -am vorbit şi cu roxana şi iulia...cealaltă. cică dacă vrem să trecem pe la Popa Nan, ne aşteaptă.
            -trebuie?
            -te vrea, ştii asta.
            -e dezaxată, coae. Tu eşti ăla care fute dezexate, care se îndrăgosteşte de ele şi care le scrie poezii.
            -aşa e, tu doar te îndrăgosteşti de ele şi le scrii poezii, te-ai salvat.
            -să ştii! Îţi mai aduci aminte de Andreea aia de la limbi, de acum vreu an? Pe care am agâţat-o in club şi am adus-o acasă să o fut?
            -aia care s-a carat de-abia dupa 4 zile?
            -exact. Nu mai vreau să se repete.
            -hai că era simpatică. Nu purta chiloţi pe sub tricoul ăla mare al tău. Şi în plus mă lăsa să o privesc în timp ce se masturba. Chiar, ţi l-a mai dat înapoi?
            -nu tot ea îl are, bagaboanta. Să-l ţină, nu i-am mai răspuns la telefon, evident. Şi tot m-a sunat de vreo 60 de ori şi trimis 50 de mesaje. Cu te iubesc şi căcaturi d-alea...
            -urââââât...
            -chiar te lăsa să o priveşti când se lăbuia?
            -da....se plictisea teribil când tu erai plecat cu zecile de ore şi mi-o lăsai mie pe cap...ceva foloase trebuia să trag şi io.
            -da, avea nişte labii foarte frumoase, ce-i drept...
            -ai putea s-o suni...
            -nu.
            -aş putea s-o sun eu.
            -nu. Adică da, sun-o dar n-o aduce acasă
            -hai mă...facem şi noi puntea aia de legătură între noi de care tot vorbim de atâta vreme...
            -cu altă ocazie.
            Bine, hai, pregăteşte-te. Io desfac o sticlă să avem pe drum.

            Am ieşit amândoi din scara blocului. Se lăsase răcoarea serii peste oraş. un fior mi-a pătruns pe sub geacă şi mi s-a încolăcit pe şira spinării. Am tresărit şi m-am trezit. Am luat încă o gură de vin să mă încălzesc apoi i-am pasat sticla lui Marian.
            -luăm un taxi? Îl întreb eu.
            -cu sticla? Nu prea cred că ne primeşte la ora asta, e prea devreme. Hai să mergem, nu-i chiar atât de frig, îmi răspunde. Mie-mi înghețaseră deja degetele mâinlor iar nasul suferea sub înțepăturile aerului rece.
            Era vineri seară şi oraşul era al nostru. Am decis ca de la Naţiunile Unite să coborâm spre centru, pe splai. în Dâmboviţa înotau şobolani lungi cât antebraţul meu. La vederea lor am propus înspăimântat să trecem strada. Vremea începuse să se mai încălzească de ceva vreme, chiar dacă nu puteai încă să spui că era primăvară. Nu mai plouase sau ninsese de aproape 2 săptămâni şi puţina zăpadă bucureşteană rămasă o puteai vedea doar rar, pe lângă clădiri sau ascunsă între copacii golaşi din parcuri. Căpătase şi aceasta o culoare foarte departe de albul imaculat cu care suntem obişnuiţi. E grea viaţa în capitală chiar şi pentru zăpadă. Cele mai multe bucăţi reflectau o culoare neagră şi doar dacă aveai nenorocul de a călca în ele se dezveleau apoi pete mici de alb, unde praful şi motorina nu ajunseseră încă. Mai e timp, nu-i problemă. Dacă aveai norocul să cuprinzi cu privirea una din bucăţile încă în viaţă de nea sub razele soarelui, o miriadă de culori, totuşi se dezveleau în faţa ta. Nu ştiu sigur dacă din cauza hidrocarburilor şi prafului provocat de poluaţie sau poate doar pentru că uitasei cum sunt razele reflectate de zăpadă. Oricum ar fi fost, se simțea în aer mirosul de schimbare. Probabil erau protestele care continuau din ianuarie în Piața Universității sau mugurii care apăreau sfioși prin copaci. Oricum ar fi fost, îmi plăcea. Plănuiam să mă fac pulă și în seara asta.....în fond de ce nu? Iubeam și nu eram iubit. Ai toate motivele de care ai nevoie pentru a căuta refugiul într-o iubire pasegeră, afumat de aburii dulcelui alcol.
            Ne-am tot plimbat prin centru o bună bucată de vreme. Ajunși la unirii am întors pe Brătianu îndreptându-ne spre Universitate. Nu ne-am putut abține de la a face remarci stupide în legătură cu celelalte creaturi ce ne tăiau calea. Două fete în fuste mult prea scurte pentru vremea aceea și cu tocuri lungi cât pula mea ne-au făcut cu ochiul și au trecut mai departe. Ne-am lăsat jos pălăriile și le-am dat binețile. Mi-aș fi dorit teribil să o fut sălbatic pe blonda din stânga, aia cu țâțe mici și craci lungi. Un grup de cocalari ne-au depășit, îndreptându-se vertiginos spre kultur. clasic. Bere ieftină și speranță de studente din grozăvești. Sunt ușor de prostit alea. Le dai câteva shoturi de tequila făcută la bulgari și le rupi fâșu-n baie. Sau poate ai norocul să te ducă la ea și să-ți și facă cafea pe plita electrică dimineața. Te vei duce la baia de pe hol și te vei îngrozi de ce plutește în veceu. Te vei înghesui cu ea pe un pat mai strâmt ca Maica Tereza. Te vei trezi amorțit și îndurerat în toate părțile corpului. Dar ce nu face omul pentru un futai cu studente?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu