Barfly

Ce-ți mai dau? –mă-ntreabă fata de la

Bar.

Încă cincizeci și-o bere. Încă cincizeci

și-o bere și mă car....

dar eu mai stau, și ei mai stau și beau. Unul după altul, unul după altul.

Neclintiți,

Probabil plictisiți,

Admirând acolo în fundul paharului răspunsul la atâtea întrebări.

Răspunsul.

Găsit de-atâta timp.

Și tu mai vii din când în când

și primăvar-aduci curând.

Parfumând a iarbă și pământ

Mă cuprinzi de după gât, iar eu îți spun:

Da, nu plec, aicia sînt.

Și toți se-ntorc pentru o clipă

și tu deja știi tot. dar pleci.

și nu cu mine, și la toți ne iei

speranțele-ntr-un dans nebun,

dans bun,

mai vechi ca lumea și pământul,

ca D-zeu și sfinții

și mai si mai sincer ca toți ei.

Iar eu, ca ceilalți, trezit din vis, cu

Capul spart, plecat,

învins,

Mă voi întoarce la răspunsul

Deja dat.

În primăvara din paharul meu.

Eu, omul.