Costel este gunoier

Costel este gunoier. Costel se trezeste noaptea pe la 3 si isi bea cafeaua tacticos, dup ce mananca o bucata de branza cu slana si ceapa. Nu are mai mult de doua clase. A crescut intr-un orfelinat insa nu-i pare rau. A invatat viata acolo si a stiut cum sa faca diferenta dintre bine si rau. Costel e negricios si mititel, are vreo 1, 60 si 50 de kile. Da nu e anorexic. Si stie sa dea o bucata daca e pus in situatie. L-au cam batut baietii cand era mic sa-i fure bucata de carne pe care o primea pe ascuns de la ingrijitoare, ce-i drept, dar la un moment dat l-a capacit in somn pe smardoiul orfelinatului si toti au cam prins frica de el, le era cam tarseala sa nu fie strangulati cu prosopul in timp ce dormeau. Dar ingrijitoarea il indragea. Semana cu un vechi tovaras de joaca de cand avea si ea 7 ani. Se cunoscusera la mare si faceau castele de nisip si el o lua in carca si se aruncau in valuri. Insa vremurile alea erau demult trecute. Cand era costel mic, singurul omagiu adus prietenului ei de odinioara era o bucatica de carne data in plus din cand in cand si o mangaiere pe crestet. Si admiratia ca al nostru costel nu ii spunea mama. Defapt nu spunea nimanui mama. El stia ca mama lui a plecat. Ca nu il vrea, ca nu l-a vrut si nici ca-l va vrea vreodata. Ulterior a ajuns la concluzia ca probabil era o prostituata sau in orice caz, fiica din flori la randul ei a unui tigan de prin giulesti. Dar nu-i pasa. Intre timp descoperise rap-ul. A fost printre primii, in cartierul in care se mutase cu alti baieti dupa ce orfelinatul l-a lasat pe strazi, care si-a luat blugi largi. Nu numai ca si-a luat blugi, dar si largi! Asculta pe timpul ala tupac si wu tang clan, fara sa-i pese ca era westside sau eastside. S-a si gandit la un moment dat ca ar fi combinatie cu casetele. Asa ca s-a apucat omu de inregistrat. Prima caseta si-a vandut-o in fata la mac-ul de la obor. Ce vremuri erau alea. Doar bogatii isi permiteau sa mearga la mac. Da el statea acolo, la piata la obor cu geaca lui de fas, adidasi fila, blugii largi si vindea casete. Vindea multe baietilor de prin provincie, buzau, ialomita, calarasi, care cautau muzica buna si ieftina la bucuresti. Si stiau si ei ca la obor e cea mai tare. Asta e, se mai comercializa si el, mai vindea un bonnie M, jean michele jarre, un michael jackson, chiar si rockereli din cand in cand. Ce vrei, omu trebuie sa traiasca. Mai ales ca vroia sa-si bage pula in anturaju ala. Bajetii se apucasera ca prostii sa bage aurolac, cei mai prosti iar cei nu chiar atat de prosti au zis ca e combinatie cu davaua. Da el stia ca nu e combinatie cu niciuna. Mai pilea din cand in cand o bericica. S-a imbatat odata cand i-a iesit un ciubuc de whiskey. Era venit de la nemti. Un jack veritabil, ala. Asa ca a zis sa se cinsteasca. In fond ce putea face. E jack, vere, cine dracu mai vedea d-astea? Nici bulangii aia de politisti nu pupau d’astea prea des.asa ca s-a pus prostu in cap si s-a trezit la marginea orasului, batut, futut in cur si fara bani. Bine dracu ca niciodata nu umbla cu prea multi bani dupa el. Ah, ce vremuri alea cu casetele. Da acum sunt altele. Baietii astia sunt numai cu calculatoare, iar el s-a trezit prea tarziu sa invete care-i treaba cu calculatoarele astea. Mi-a zis odata: coae, io nu vreau cu astea. Asta nu e golaneala iar mie imi plac strazile. Dar ii placea sa mai stea si linistit din cand in cand. A cunoscut la un moment dat o fata. Era lafel ca el tot din orfelinat. Pesemene ca si-a dat seama ca altcineva nu l-ar fi inteles. S-a indragostit, nebunu. Sa-l fi vazut odata cand a venit la mine cu un costum. : blondule, manca-ti-as pula ta, ajuta-ma sa ma gatesc ca o scot pe getuta, manca-i-as pasarica ei de fata, in oras. Am ras. Costumul era cu vreo 4 numere mai mare ca el da a tinut mortis sa faca asta. Era indragostit, fraieru. Ce sa fac, l-am ajutat, i-am dat cea mai mica camasa de-a mea si nevasta-mea i-a facut un nod la cravata.

-sa-ti traiasca frumusetea Alexo si fii si barbatu. Hai ca am plecat acum.

l-am vazut la vreo 2 zile departare, tot la piata, vindea niste varza de data asta.

-ia zi boss, ce-ti da baiatu?

-vrea nevasta-mea sa faca sarmale, a apucat-o talentu de gospodina. Da tu ce-ai facut cu getuta?

-ce sa fac blondule...o iau de nevasta.

-pai si cornel? Parca era pa felile cu el. Nu presta pentru el?

-ba da fraticule da m-am dus la om si i-am explicat.

-si n-a zis nimic?

-ba a zis da i-am pus porcului cutitu la gat si s-a cacat pa el ca un copil.

i-am zambit: bine ma, costelus.

Asa s-a si casatorit costelus al nostru. Getuta era ea cam curva da ce sa-i faci, n-a avut noroc, saraca. A luat-o de la peste si a luat-o de nevasta. Nu asa se intampla in toate adevaratele povesti de dragoste? I-a gasit un loc la o croitorie printr-o relatie cu singura lui ruda de care stia. O veche matusa care l-a cautat dupa ce a iesit el din orfelinat. A imbarligat-o costelus al nostru pe babeta de i-a lasat casa. Nu dadea doi bani pe ea. Getuta era marea lui iubire. Tot ce facea, facea pentru ea. Si ea il iubea. Ar fi vrut sa-i dea un fiu la un moment dat. Doar ca viata ei de dinainte nu a prea lasat-o. Facuse un avort pe langa gara de nord cu cativa ani inainte sa se cunoasca cu costel si nebunu ala de doctor i-a taiat juma de uter asa incat vreo 3 luni a stat cu un picior in groapa. Da s-a refacut, ca avea prietene bune care au avut grija de ea. Si sa mai zici ca curvele sunt curve. Costel a luat-o asa. Nu-i pasa. Viata lui incepea si se termina in acea persoana. Plus ca probabil stia sa faca anumite chestii cu gura pe care majoritatea femeilor nici nu si le imagineaza. Cativa ani mai tarziu am aflat si noi care-i treaba cu SIDA si m-am panicat pentru el. L-am cautat si l-am convins sa se duca la un control. A fost destul de greu sa-l conving, avand in vedere ca omul stand in orfelinat, singura aflictie de care a suferit vreodata a fost capul spart. Dar s-a dus intr-un final si a fost totul bine, erau curati amandoi.

Anii insa au trecut si costelusul meu s-a tras si el la casa lui. Cu nevasta pe care o iubeste, in apartamentul cu 3 camere a matusii. Era sora ma-sii, si spre diferenta de ea, femeia asta avea prea mult suflet si niciun mostenitor. Asa ca i-a lasat lui costelus un apartament unde sa-i intemeieze si el o familie ca camera aia umeda din bordelul dupa Plevnei nu prea era bun pentru a creste copii. Ce daca getuta nu putea avea copii? Ete nah. Pai ce, ei n-au crescut in orfelinat? Si uite ca nu e nimic rau cu copiii crescuti in orfelinat. Cat le-ar fi luat sa adopte si ei unu si sa faca pe cineva fericit?

Dar timpurile se schimbau. Intram in anii 2000 si astia vroiau sa mai intram si in mUe. Numai am intra, ma blondule, da de iesit mai iesim si noi? Casetele nu mai mergeau. A bagat cu tigarile si alea mergeau. Si au mers bine. La un moment dat s-a si gandit sa-si ia masina si sa se apuce el de facut curse pana in Republica. Da nu-l lasa inima sa o lase pe getuta acasa singura. Nu putea, pur si simplu, fara ea.era lumina ochilor lui si cu orice ocazie o umplea de cadouri. Si ei ii placea. Deprinderile ei nu mureau, in ciuda al atatia ani de distanta. In sfarsit se ajungeau si ei iar ea a putut sa lase munca: lasa, mah, blondule, ca muncesc eu, ce tre sa mai munceasca si ea? Sa stea acasa si sa aiba grija de casa. Poate reusim si noi sa luam un copil ca ce s-au mai facut rai astia cu legile lor. Nici nu vrei sa stii cate docomente ne trebuiesc. Da sa stea acasa. Hai, tre sa plec, mergem la curte azi, i-am luat o blana asa misto de la tiganu ala din colt de pe feroviaru de ramai cu gura cascata. Printesa o fac.

Ii placea, getutei, sa aiba costelusu meu grija de ea. Si a mai avut si ea scaparile ei, chiar si dupa ce a luat-o costel de nevasta. Cu cornel tiparu, cu marin turcu, cu serban zis carcaletele da asta e. A iertat-o, cornel. In fond a facut-o pentru familie. Nu iti zici chiar atat de usor adio trecutului si nu te pui cu borfasii din cartier.

Si asa trecea vremea si tigarile nu mai treceau. La vama, adica. Si nici nu mai stateau nici in piete. Gaborii se faceau mai ai dracu si costel iar a intrat in impas. Ce sa faca, pe unde sa scoata camasa. S-a gandit sa plece in spania, cu capsunarii, sau italia, la munca cinstita. Ca lui costel niciodata nu i-a placut sa fure. A zis ca nu-i nevoie sa-i furi pe fata cand poti sa-i furi ca un adevarat profesionist, facandu-i sa-ti deie singuri banii. Doar ca timpul trecea si el nu stia carte. A lasat si ideea de a pleca, tot de dragul getutei. Nu putea, mah, sa se desparta de sufletelul lui. Pur si simplu nu putea. Asa ca si-a facut o echipa de baieti si s-a apucat de zidarit. A facut asta pana cand s-a plictisit. Incepea si el sa imbatraneasca. Cu toate ca era un profesionist, ca intotdeauna. L-am chemat si eu odata. Impecabil si aproape gratis. Bine, eu sunt prietenul lui. Dar, dupa cum am spus, s-a plictisit. Vroia ceva stabil. Si apoi a venit criza. Nu prea au mai fost comenzi si el s-a gasit cu o nevasta care consuma si nu producea. Cum necum a dat el de un post la salubritate. Era linistit, ii dadeau astia prime de rusine. “auzi tu, ma blondule, la astia. Cica prime de rusine. Ce, ti-e rusine sa muncesti? Da la politicienii astia le-o da prime de rusine? Ca poate le-o fi rusine sa fure asa.”

            Asa ca se trezea costel la 3. bea cafeaua, dupa ce manca niste branza cu slana. Si asa, ca sa le faca-n ciuda colegilor de munca, mai baga si cate-o ceapa. Fraticule, eram odata cu onus ghertoiu pe la hala matache. Sa fi fost vreo 4 dimineata, maturam frunze si mai goleam cosurile. Si ragai io asa a ceapa de mai devreme. Si-mi zice asta asa mie, cu un aer de sultan de damasc (pentru ca costel stia de damasc si stia in general multe lucruri) ca cica vezi doamne mi-ar pute gura si sa nu mai mananc ceapa cand ies in societate. Pi bine ma. Tu maturi frunze si bagi mana in gunoi plin de sobolani cat sa-ti hranesti toti cei 6 puradei si-mi zici tu mie ca “sa nu mai mananc ceapa cand ies in societate?”

            Asa era el costelusu, mai strengar. Da nu era om rau. Isi facea treaba. Mai ales ca acum avea si un alt motiv sa o faca. Au adoptat in sfarsit o fetita. (dracu stie cum de au reusit, avand in vedere ca el are doua clase si nevasta-sa-i curva. Probabil i-a imbarligat costelu cum a imbarligat-o si pa matusa-sa.) si era asa frumoasa, dracoaica mica. I-au pus numele de Daria. Citise el costel de unu darius, un persan de acum mult timp care aproape ca cucerise toata lumea. Dracu stie de unde a mai auzit el de asta. Da el citea multe carti d-astea de istorie si stia multe. De la el am aflat ca exista un scris in grecia antica care inca nu s-a descifrat. “iti dai seama ba blondule, am ajuns pe luna si astia nu reusesc sa-si dea seama ce scriau unii acum 4000 de ani. Cum ma,cum sa nu-ti dai seama? Pi io singur am invatat sa scriu. Ce, crezi ca aveam invatatori la orfelinat? Era o gasca si un G. Si mi-am dat io seama-n mintea mea ca ala e G. Dupaia am descoperit ca mai exista un G. Mi l-a aratat nevasta-mea!” de fiecare data radea cand vorbea de nevasta-sa.asa, strengareste, cum numai el stia s-o faca. Si daria se dovedea a fi si ea o cuceritoare fix ca Darius. Era imposibil sa nu te indragostesti de creatura aia mica, blonda si carliontata. Si asa dragostea lui costelus si a getei s-a materializat. Intr-o papusica cu pielea in totala neconcordanta cu a lor. Da o iubeau de mama focului. Acum ea era printesa lui. Si ma-sa ei, regina.

Si-i mergea bine lui costelus ca gunoier. Mai avea el combinatiile lui si mai scotea un ciubuc, ceva. Da nu vroia sa se strofoace. Nu inca. Cand o creste aia mica o sa traga mai tare, da acum vroia sa steie linistit. Sa se bucure de familia lui. Ca il cam speria asa ca o sa creasca daria la un moment dat. Bah blondule, eram io pe splai acum vreun an, cand tocmai o luasem pe daria. Si eram io pa la izvor, p-acolo prin fata la casa poporului pa la vreo 4-5. maturam aia de biciclete. Si vin ma, doi indragostiti. Si se tineau de mana, mah si-i spunea baiatu ala cat de mult o iubeste si ea ii zambea si se vedea ma, ca se iubesc. Si stii blondule de ce se vedea?

Nu, costele, ii zic eu. De ce se vedea?

Pentru ca pentru un moment, cand au trecut pe langa mine, asa, gunoier cum ma stii, cu salopeta mea verde, murdar, oropsit si aproape zdrenturos, ei bine, cand au trecut, au incetat sa zambeasca unu la altu si mi-au daruit si mie fiecare cate un zambet. Si apoi au daruit un zambet si apei, si cerului si frunzelor si sobolanilor si masinilor si blocurilor, pana si casei poporului.

Atunci sa vede, ma, ca iubesti. Cand zambesti la tot.