vara e naspa

ştiu că nu am mai scris de mult. Nu e vina mea. Defapt e vina mea. Sau nu e. Nu ştiu încă. Alt jurnal de bord. e ciudat, să te pui iar la masă, după atâta timp şi în lipsa unei muze adecvate.

            Trec printr-o perioadă cât se poate de ciudată. Nu ciudată. Stupidă mai degrabă. Muncesc de la 7 la 7 şi e teribil. Măcar durează doar 2 luni pe an. Altii au doar două luni de liber pe an si restul îl muncesc. Eu sunt invers. Eu muncesc 2 luni şi restul de 10 sunt un pierde toamnă-iarnă-primăvară. Şi e mişto aşa. Dar asta nu înseamnă că nu am momente de depresie acută. E ciudat, ştii...

            Am ajuns la faza aia a vieţii, sau am reajuns la faza aia a vieţii (pentru că am mai trecut prin una asemănătoare acum vreo 4-5 ani) în care nimic nu mă mai surprinde. Este cât se poate de trist. Este cât se poate de futut! Este....este adevărat. Şi este trist. E teribil să conştientizezi lucruri. De o lună stau. De o lună sunt cel ce aşteaptă. Ce, nici eu nu ştiu. Ceva care să-mi rupă reflexele. Ceva care să îmi zică că mai am ceva pt care să trăiesc. O siguranţă, un răspuns. UNU, în pula mea, nu cer mult. O siguranţă, o singură certitudine. Nu mai multe, doar una. Dar adevărul e că eu niciodată nu prea am fost bun în ceea ce priveşte certitudinile. Tot timpul am fost sceptic în orice. Probabil sunt prea paranoic. Sunt cu siguranţă mult prea paranoic. În momentul în care sunt aproape de adevărul ăla de mult dorit şi pe care m-am chinuit cu greu şi sudoare să-l construiesc, o voce mică mică dar a dracu de convingătoare din capul meu, vine şi îmi spune. „coae, vezi că nu e chiar aşa. Ar mai putea să fie şi altfel.”

            Sunt futut. Şi ştiu asta. nu am niciun viitor. Sper în ceva dar în ceva care e atât de departe şi atât de firav încât mă întreb de atât de multe ori dacă există. Şi apoi mă întreb, ca şi când prima delăsare nu ar fi fost de ajuns: „ să presupunem că reuşeşti să faci lucrul propus. De unde ştii că odată ajuns acolo o să îţi placă?” adevărul e că am reuşit tot timpul să fac cam ce mi-am propus. În 99% din cazuri, poate 100%. Dar să-mi bag pula dacă asta m-a făcut fericit. Nu, sunt lafel. Acelaşi om lipsit de lumină divină, fără speranţă şi bucurii. Am parte doar de orgasme şi exagerări.

            Defapt mint. Sara pe deal. E frumos cum o sara plăcută de august îţi poate da gust existenţei tale. M-a prins într-un wine bar din centrul istoric din Torino. Era o strâduţă îngustă, prin care de-abia ar încăpea o maşină, dacă ar fi avut voie să treacă. Era vreo 9 şi sorbeam agale dintr-un pahar de vin roşu, un foarte bun Barolo, vintage 1990. mă jucam cu toate aromele alea ce-mi sterpezeau dinţii şi încălzeau stomacul şi genitalele. Să nu mai vorbim de obraji. Dar îmi place când se lasă seara. E ca braţele calde şi reconfortante ale unei iubite. Nu fierbinţi, nu mă devorau. Erau doar calde şi mă îmbrăţişau cu drag pe la spate, încolăcindu-se în jurul umerilor mei. Îi simt sânii tari lipindu-se de spatele meu şi două buze roşii aşezându-se pe gât, ridicându-mi firele de păr imaginare de pe şira spinării. Împreună cu ele, sub cea inferioară o mică bilă din metal, mă face să tresar şi mai mult. E frumoasă seara asta, de mult timp nu am mai văzut una aşa. Îmi aduce aminte de una similară de când aveam vreo 17 ani. Doar că cea de acum....miroase a Fellini şi Bergman şi oricât de colorat aş fi eu, mă face să gândesc în alb şi negru ca Coco Channel. Nu, în aer nu mai miroase a aventură ci a înţelepciune, nu mai e inconştienţa ce o aduce pe ea aici ci siguranţa. Conştiinţa că îşi va primi luna şi stelele promise de atâtea ori şi va face vreun nebun să viseze că, chit că pentru un moment, că le poate cuprinde şi arunca către cele 4 zări.

            Ea însă şi-a jucat perfect rolul. A venit, mi-a adus seara, ştiind că asta aşteptam, şi a plecat. Simplu ca bunăziua, lăsându-mi un parfum în palmă care mi se părea al dracu de cunoscut. E acelaşi parfum, ştii. Nu are nume, cel puţin nu industrial. Noi muritorii de rând îl numim parfum de femeie. Şi pe tastatura mea sunt mult prea multe fire de păr. Cred că chelesc sau mi-a crescut prea mult părul. În fine.

            Ea pleacă dorindu-mi o seară cât mai faină.

Deci aşa jucăm, nu? Suntem la nivelul ăsta, da?

Ok

Game on, sister.

my kingdom for a muse

Se cauta muza. se cauta un cacat de intamplare care sa ma faca sa ma apuc de scris. si nu ma refer la insusi lipsa de inspiratie care ma face sa insirui cacaturi triviale pe o pagina web. nu, mami, vreau entuziasm. as vrea sa scriu despre cineva care imi place. baga-mi-as pula, nici nu am diacritice. da e stranie perioada asta. e fututamente ciudata. bine,fie. o sa scriu despre tine, avand in vedere ca imi tot bantui mintea in ultimul timp si ma enervezi constant cu o ratiune care nu e deloc caracteristica unei femei
asa ca incep. wish me luck.
cred ca ti-ai dat seama ca ma pricep mai mult la a scrie decat la a vorbi. nu stiu de ce. defapt stiu. cand vorbesc, o fac aiurea, fara sa fiu sincer iar 90% din ce zic sunt mizerii. asta-i singurul mod pe (PE, in pula mea) care il am de a-ti spune chestiile care-mi trec prin minte.
esti una dintre putinele persoane care reusesc sa ma enerveze constant. tre sa recunosc ca nu ma deranjeaza atat de mult.
candva cineva mi-a spus ca sunt stricat in dragoste. cam aceeasi chestie mi-ai spus-o si tu. doar ca ai facut un discurs de vreo 3 ore.
e grea, mami, viata unui cinic. azi ma uitam la un film de rahat pe TV (pt ca mi-am lasat laptopul acasa si nu pot descarca filme) in care doi prosti s-au indragostit. ideea filmului, prost, american, era dragostea(se poate mai evident?), aia tipica, oferita-ne zilnic de Hollywood. mi-am dat seama ca ea s-a indragostit de el din cauza unui complex din copilarie, in fine, mi-e lene sa-l explic acum. ideea de baza e ca bajetii aia au incercat sa-mi spuna mie ca, frate, e ok sa te indragostesti. nu conteaza cum, de ce sau cand. conteaza sa inchizi ochii, sa nu te mai gandesti si sa te lasi dus de val. macar in iubire. macar in asta. cum zicea Warhol? "we should fall in love with our eyes closed"? versiunea americana a "Saptamanii oarbe".d-asta imi plac mie filmele americane. sunt atat de ireale si de stupide incat reusesc sa-ti puna un zambet cretin pe buze. reteta e simpla. noi europenii in schimb...eh....avem un trecut atat de glorios incat ne asumam rolul de critici autorizati ai operei lui D-zeu. ii zic dumnezeu sa mai simplific un pic. hai existentei. e mai bine?
trecutul e o povara. cand nu ar trebui sa fie. cred ca unul dintre cele mai grele lucruri pe care le poate face un om e sa-si accepte trecutul. si implicit sa se ierte. doamne, cat de greu e sa te ierti. nu crezi, draga mea?
ii ierti pe toti, pentru ca in fond sunt oameni. sau nu-i ierti, pentru ca nu ai nimic de iertat. eu nu am iertat pe nimeni niciodata. pentru simplul fapt ca nu am ce ierta. iertarea este raportata la tine, la sistemul tau de valori, diferit de cel al aproapelui tau. problema intervine atunci cand tu gresesti in fata impresiilor tale despre cum crezi ca ar trebui sa mearga lucrurile. ceilalti sunt pisat in vant. vin si trec. uneori raman. dar sunt momente in care iti dai seama ca ei raman si ca, drace, oamenii astia sunt ok. oamenii astia au ceva, acea sclipire pe care o cauti in orice lucru, si mai ales in tine.
dar esti prost. salbatic (vorba unui foarte bun prieten). si.....si fugi. pentru ca esti o bruta care nu mai are incredere in nimic si vezi decat partea intunecata a lucrurilor. idiotule, cand Blaga vorbea de cunoasterea Luciferica, nu se referea la a-ti privi existenta ca pe un futut de "Via Crucis", in care te lovesti la orice pas de pacat. priveste-le ca pe bucurii, nu pacate.bag pula, divagnez. asta-i motivul pt care verdele si literatura nu se pupa. cel putin nu pe planeta mea.
oricum, ideea e ca e greu sa fi nihilist. cred ca o sa ma fut in gura, asa, din oficiu. e greu sa ma iert. sa ma iert ca am facut greseli. sau nah, sa nu le numim greseli. e greu sa accept ca am facut chestii de care imi pare rau. si nu ar trebui sa-mi para. sunt chestii. m-au facut sa ajung ceea ce sunt azi......adica o mizerie......(depresia continua in curand)......starui pe fututul in gura.