Lăsând la o parte pentru moment Swallow, am nişte frustrări de vărsat
Defapt nu-l urasc. ideea e că dacă nu sunt rangă şi are un volum de-mi bubuie timpanele sunt ceva în genul....de ce pula mea ascult cum bâzâie o drujba?!? îmi place sobrietatea asta asumată de la o vreme. defapt mănânc căcat, nu sunt sobru. doar că ajung la anumite concluzii chiar şi beat. mai târziu, ce-i drept, dar ajung.
Dacă-mi puneai acum 6 ani o piesă rap (şi nu am de gand să o dau în diverse de genul ce înţeleg eu prin rap) mă entuziasmam ca un copilaş care primeşte bomboane(poate şi pentru că eram un copilaş). dacă îmi pui acum o piesă rap, încă mă bucur ca un copilaş idiot, mai ales dacă o ştiu bine şi pot să-i fredonez versurile. acum un an dacă-mi puneai o prâjeală nenorocită de dubstep eram cel mai fericit. aveam aceeaşi stare, eu şi ea: un amalgam nedesluşit de mizerii ce se întrepătrundeau spre a crea un mare....nimic. nimic în pula mea, asta-i dubstep-ul. un futut zgomit repetitiv care te face să gândeşti la..la absolut nimic!!! îţi închide mintea, transformându-te într-o futută dronă care se mişcă lasciv sau automatic, depinzând de când ai făcut ultima dată sex sau de cat de bun eşti în a-ţi etala sexualitatea şi de cât alcool sau substanţe psihoactive ai ingerat până la momentul respectiv. în fond orice ocazie e bună pt umpic de flirt/curvăsăreală sau uitare de sine. În ambele cazuri, oricum, nu are nimic cu umanitatea din niciunul dintre cei care se vor găsi zbânţuindu-se pe acele ritmuri. Totuşi, DJ-ul iese tot timpul caştigat: o pot spune din proprie experienţă. E genial să stai acolo, în spatele pupitrului şi să vezi cum 100, 200, 300, 1000, 5000 de suflete se sinucid, transformându-se în bestii care se lasă pradă instinctelor primare: sex şi violenţă, care îşi pierd controlul înaintea căderii basului ăla nenorocit peste fiecare particică din corpul lor, aproape mimând un orgasm, închizând ochii pe alocuri, apucându-se aleatoriu de o parte a corpului cu o mână sau două, mărind ritmul ţopăielilor demonice.. şi apoi cade and hell brakes loose. lovituri, sărituri, haos, zâmbete care seamănă mai mult cu un richtus şi o complacere, aroganţă sau efort de a urmării mişcările şi te a alătura masei de drone, decât cu un zămbet de fericire. De ce pula mea aş uita de mine? de ce aş face asta? de ce aş asculta ceva care nu are nimic de-a face cu muzica ci mai mult cu senzaţia care am avut-o cand eram mic la ţară şi ca un copil idiot am băgat două andrele în priză să văd ce se întâmplă? acelaşi BZZZZZZZZZZZZZZZZZZ. eşti prost? măcar atunci a fost mai plăcut: ţi-a luat-o inima din loc mai rapid ca Schumi în zilele lui de glorie. Ţin la gândurile mele. le vreau aproape de mine 24/24.
Pula mea, am citit undeva că a face artă de dragul artei e ca şi când ai spune că e cald afară când masa din bucătărie e ruptă.(defapt nu am citit asta, doar parafrazez). căcat, arta tot timpul, sau cel puţin până la apariţia mizeriei numită astăzi postmodernism, a încercat să caute adevărul. un adevăr, al artistului, dar totuşi a încercat să-l caute. ce pula mea adevăr e coae într-un bzzzzzzz? dacă ăsta-i adevărul vostru, eu sincer, cu tot respectul pentru artiştii internaţionali şi alternativii pulii mele, hipsteri care fac "artă" de dragul artei........ mă fut pe mizeria voastră nihilistă şi fatalistă.
închideţi-vă minţile, dragilor. lasaţi-vă pradă ritmului. nu fiţi proşti, nu vă mai gândiţi prea mult.
va urma, sunt prea leneş şi umpic beat să continui azi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu