joi, 12 aprilie 2012

Adicţii sau frici pt. II

-Ce bine că pleacă....căcat, îmi tot repet asta de vreo săptămână. Da mâine chiar pleacă, şi-a făcut bagajele, a fost exagerat de iubitoare cu mine... în fine, mâine pleacă şi o să se întoarcă totul la normal. sunt la ea pe balcon acum, gol, cu picioarele goale si pe jos e moloz, o să mă urc aşa în pat. Poate îmi trec o dată mâna pe călcâie totuşi, înainte să mă bag în aşternuturi...doamne, cât de frumoasă e în lumina asta difuză de noapte de echinocţiu. A început primăvara şi o primăvară mai sexuală ca ea nu am avut niciodată. Stau aici de vreo 5 minute deja, am început a doua ţigară şi nu am scos niciunul niciun cuvânt. E ceva straniu în aer, nu ştiu exact ce. Dar o privesc, o admir, îi admir coapsele perfect drepte şi ferme, fesele care de atâtea ori am adorat să le strâng din răsputeri, să le unesc când intram cu cea mai mare poftă în ea. Şi uite-o cum acum se întoarce pe-o parte ţinându-şi capul cu o mână. Îi desluşesc acum sânii şi o poftă animalică mă cuprinde.  I-am spus după ce i-am văzut prima dată: - D-soară, am văzut multe perechi la viaţa mea dar îţi pot spune sigur că ce am acum în faţa ochilor sunt noul meu etalon.- a râs. În fond ce putea să facă? Adevărul era că erau perfecţi. catifelaţi ca două piersici într-o zi de vară toridă de sfârşit de iunie. Aveam un piersic la bunici când eram mic, era aproape uscat dar făcea două piersici in fiecare an. Doar două şi le culegeam eu, nimeni nu-l mai băga în seamă. Era în via de lângă casă şi deseori venea vorba în familie să fie tăiat însă bunicul meu se lua tot timpul cu alte treburi şi uita. Astfel an de an am cules cele două piersici ale mele şi vă pot jura că erau cele mai bune piersici pe care un pom de piersici le putea dărui unui om. Catifelate, tari dar in acelaşi timp tandre, parfumate, rumene, mari şi de un parfum ce te îmbăta. Exact precum sânii domnişoarei Christina. Tari, fermi dar atăt de pământeni. Îmi plăcea teribil să-i strâng, cu toate că nu-mi încăpeau perfect în palme, şi pentru un moment, acum că stau să mă gândesc, parcă aş fi vrut să-i iau de acolo, de unde sunt. În egoismul meu infantil aş fi vrut să mă bucur decât eu de ei, să tresară decât la atingerea mea, să îi savurez undeva în liniştea ce mi-o dau greierii într-o amiază de vară. Ciudat, vara a venit mai devreme anul acesta. Defapt nici nu mai ştiu. – ce eşti tu, femeie? Primăvară sau vară? Te uiţi la mine cu un zâmbet de vrăjitoare acum, goală, lascivă, proaspăt orgasmată, ştiind că ai tot ceea ce-mi doresc în momentul de faţă şi mai devreme cu o voce de fecioară îmi spuneai că ăsta-i raiul, aici, în patul ăsta transpirat, mirosind a spermă, sudoare şi păsărică. Tu, care mai devreme mă implorai sa vin sus. Care îmi luai auzul într-o strânsoare supraomenească a coapselor, care te-ai udat după o singură atingere a limbii mele pe ale tale labii mirosind a muşeţel. Tu, care nu poţi să-ţi atingi ruşinea singură dar care înnebuneşte când o fac eu. Tu, aia pudica. Încă am pe limbă gustul tău şi mă face să o iau razna. Îţi ştiu pe de rost fiecare fir de păr, cu toate ca nu am văzut niciunul niciodată. Iţi stiu buricul, da, ăla în care tot timpul se strânge lichidul la final şi pe care îmi place să-l gâdil când te şterg cu prosopul de faţă al prietenei tale. Si mai sus sânii...oh, sânii...îi las în pace, doar nu vrei să termin înainte de termen, nu?! Şi gâtul tău firav, subţire, deja îţi şimt pulsul când te sărut printre gâfâielile amândurora..şi mă vrei....băga-mi-aş pula cum mă vrei... –vino, baga-mi-aş pula, odată-  -bine, condu-mă-...şi ca de fiecare dată mă grăbesc.. –uşooor- cum ştii tu să calmezi bestia din mine. Şi acum nu ştiu ce să fac pentru un moment. Mă pierd dar îmi revin cu primul tău geamăt de plăcere. Ochii întredeschişi îî privesc pentru un moment pe ai mei şi sunt în stare să mut munţi şi te vreau mai mult, şi mai mult şi mai mult. Şi te caut, cobor mâna stângă şi ca un idiot îţi redescopăr sânul drept şi doamne cum îl strâng. mă opresc pe sfârcul tău care într-o fracţiune de secundă devine tare ca piatra şi mă priveşte fix în ochi. Oh, nu, nu o să te privesc, satano, prefer doar să trag cu ochiul. Şi m-aş pierde în tine dac-aş putea. Deja conştiinţa mi se întunecă, ştiu doar că sunt în tine şi că e al dracului de bine...ador cum gemi, înfundat, să nu te-audă Cătălina, cum îţi pui mâna la gură sau cum mă muşti de mână, aproape că mă faci să cred că ar trebui să fiu mai tandru. Dar zâmbetul te foarte trădează şi mâna aia pe fesele mele cu ghearele infipte până în carne care-mi spun –Da-mi, Da-mi, Da-mi, da-mi tot ce ai- ma fac sa spun – cu cea mai mare plăcere draga mea -. –vreau deasupra- pot oare sa îi spun nu? Când mă întâmpină cu zâmbetul de vrăjitoare? Când văd în privirea ei că vrea să mă devoreze? De-abia aşteaptă să se întoarcă roata, să mă vadă dedesubt, să fie ea maestra destinului meu. O urăsc pentru asta, şi o ador în acelaşi timp. Se ridică, în toată splendoarea ei, my dark lady, şi-i strâng sânii cât pot de tare în timp ce ea îşi înfige unghiile negre in pectoralii mei. E aproape acolo şi nu pot ignora acest lucru. Un minut mai târziu va scoate un ţipăt scurt şi îşi va ridica tot corpul tremurând printre suspine şi râsete. – mai vreau – şi eu – îi iau corpul mic în braţe şi o întorc...după un timp ce poate fi 5 minute sau jumatate de ora îmi ţine madularul în mână şi mă priveşte foarte superior în ochi: cu stropi de spermă în păr îmi spune în râs că are gust de ţigări...mdeah....fumez mult...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu