Adicţii sau frici pt. II

-Ce bine că pleacă....căcat, îmi tot repet asta de vreo săptămână. Da mâine chiar pleacă, şi-a făcut bagajele, a fost exagerat de iubitoare cu mine... în fine, mâine pleacă şi o să se întoarcă totul la normal. sunt la ea pe balcon acum, gol, cu picioarele goale si pe jos e moloz, o să mă urc aşa în pat. Poate îmi trec o dată mâna pe călcâie totuşi, înainte să mă bag în aşternuturi...doamne, cât de frumoasă e în lumina asta difuză de noapte de echinocţiu. A început primăvara şi o primăvară mai sexuală ca ea nu am avut niciodată. Stau aici de vreo 5 minute deja, am început a doua ţigară şi nu am scos niciunul niciun cuvânt. E ceva straniu în aer, nu ştiu exact ce. Dar o privesc, o admir, îi admir coapsele perfect drepte şi ferme, fesele care de atâtea ori am adorat să le strâng din răsputeri, să le unesc când intram cu cea mai mare poftă în ea. Şi uite-o cum acum se întoarce pe-o parte ţinându-şi capul cu o mână. Îi desluşesc acum sânii şi o poftă animalică mă cuprinde.  I-am spus după ce i-am văzut prima dată: - D-soară, am văzut multe perechi la viaţa mea dar îţi pot spune sigur că ce am acum în faţa ochilor sunt noul meu etalon.- a râs. În fond ce putea să facă? Adevărul era că erau perfecţi. catifelaţi ca două piersici într-o zi de vară toridă de sfârşit de iunie. Aveam un piersic la bunici când eram mic, era aproape uscat dar făcea două piersici in fiecare an. Doar două şi le culegeam eu, nimeni nu-l mai băga în seamă. Era în via de lângă casă şi deseori venea vorba în familie să fie tăiat însă bunicul meu se lua tot timpul cu alte treburi şi uita. Astfel an de an am cules cele două piersici ale mele şi vă pot jura că erau cele mai bune piersici pe care un pom de piersici le putea dărui unui om. Catifelate, tari dar in acelaşi timp tandre, parfumate, rumene, mari şi de un parfum ce te îmbăta. Exact precum sânii domnişoarei Christina. Tari, fermi dar atăt de pământeni. Îmi plăcea teribil să-i strâng, cu toate că nu-mi încăpeau perfect în palme, şi pentru un moment, acum că stau să mă gândesc, parcă aş fi vrut să-i iau de acolo, de unde sunt. În egoismul meu infantil aş fi vrut să mă bucur decât eu de ei, să tresară decât la atingerea mea, să îi savurez undeva în liniştea ce mi-o dau greierii într-o amiază de vară. Ciudat, vara a venit mai devreme anul acesta. Defapt nici nu mai ştiu. – ce eşti tu, femeie? Primăvară sau vară? Te uiţi la mine cu un zâmbet de vrăjitoare acum, goală, lascivă, proaspăt orgasmată, ştiind că ai tot ceea ce-mi doresc în momentul de faţă şi mai devreme cu o voce de fecioară îmi spuneai că ăsta-i raiul, aici, în patul ăsta transpirat, mirosind a spermă, sudoare şi păsărică. Tu, care mai devreme mă implorai sa vin sus. Care îmi luai auzul într-o strânsoare supraomenească a coapselor, care te-ai udat după o singură atingere a limbii mele pe ale tale labii mirosind a muşeţel. Tu, care nu poţi să-ţi atingi ruşinea singură dar care înnebuneşte când o fac eu. Tu, aia pudica. Încă am pe limbă gustul tău şi mă face să o iau razna. Îţi ştiu pe de rost fiecare fir de păr, cu toate ca nu am văzut niciunul niciodată. Iţi stiu buricul, da, ăla în care tot timpul se strânge lichidul la final şi pe care îmi place să-l gâdil când te şterg cu prosopul de faţă al prietenei tale. Si mai sus sânii...oh, sânii...îi las în pace, doar nu vrei să termin înainte de termen, nu?! Şi gâtul tău firav, subţire, deja îţi şimt pulsul când te sărut printre gâfâielile amândurora..şi mă vrei....băga-mi-aş pula cum mă vrei... –vino, baga-mi-aş pula, odată-  -bine, condu-mă-...şi ca de fiecare dată mă grăbesc.. –uşooor- cum ştii tu să calmezi bestia din mine. Şi acum nu ştiu ce să fac pentru un moment. Mă pierd dar îmi revin cu primul tău geamăt de plăcere. Ochii întredeschişi îî privesc pentru un moment pe ai mei şi sunt în stare să mut munţi şi te vreau mai mult, şi mai mult şi mai mult. Şi te caut, cobor mâna stângă şi ca un idiot îţi redescopăr sânul drept şi doamne cum îl strâng. mă opresc pe sfârcul tău care într-o fracţiune de secundă devine tare ca piatra şi mă priveşte fix în ochi. Oh, nu, nu o să te privesc, satano, prefer doar să trag cu ochiul. Şi m-aş pierde în tine dac-aş putea. Deja conştiinţa mi se întunecă, ştiu doar că sunt în tine şi că e al dracului de bine...ador cum gemi, înfundat, să nu te-audă Cătălina, cum îţi pui mâna la gură sau cum mă muşti de mână, aproape că mă faci să cred că ar trebui să fiu mai tandru. Dar zâmbetul te foarte trădează şi mâna aia pe fesele mele cu ghearele infipte până în carne care-mi spun –Da-mi, Da-mi, Da-mi, da-mi tot ce ai- ma fac sa spun – cu cea mai mare plăcere draga mea -. –vreau deasupra- pot oare sa îi spun nu? Când mă întâmpină cu zâmbetul de vrăjitoare? Când văd în privirea ei că vrea să mă devoreze? De-abia aşteaptă să se întoarcă roata, să mă vadă dedesubt, să fie ea maestra destinului meu. O urăsc pentru asta, şi o ador în acelaşi timp. Se ridică, în toată splendoarea ei, my dark lady, şi-i strâng sânii cât pot de tare în timp ce ea îşi înfige unghiile negre in pectoralii mei. E aproape acolo şi nu pot ignora acest lucru. Un minut mai târziu va scoate un ţipăt scurt şi îşi va ridica tot corpul tremurând printre suspine şi râsete. – mai vreau – şi eu – îi iau corpul mic în braţe şi o întorc...după un timp ce poate fi 5 minute sau jumatate de ora îmi ţine madularul în mână şi mă priveşte foarte superior în ochi: cu stropi de spermă în păr îmi spune în râs că are gust de ţigări...mdeah....fumez mult...

de ce din câte se pare, urasc dubstep-ul

         Lăsând la o parte pentru moment Swallow, am nişte frustrări de vărsat
         Defapt nu-l urasc. ideea e că dacă nu sunt rangă şi are un volum de-mi bubuie timpanele sunt ceva în genul....de ce pula mea ascult cum bâzâie o drujba?!? îmi place sobrietatea asta asumată de la o vreme. defapt mănânc căcat, nu sunt sobru. doar că ajung la anumite concluzii chiar şi beat. mai târziu, ce-i drept, dar ajung.
Dacă-mi puneai acum 6 ani o piesă rap (şi nu am de gand să o dau în diverse de genul ce înţeleg eu prin rap) mă entuziasmam ca un copilaş care primeşte bomboane(poate şi pentru că eram un copilaş). dacă îmi pui acum o piesă rap, încă mă bucur ca un copilaş idiot, mai ales dacă o ştiu bine şi pot să-i fredonez versurile. acum un an dacă-mi puneai o prâjeală nenorocită de dubstep eram cel mai fericit. aveam aceeaşi stare, eu şi ea: un amalgam nedesluşit de mizerii ce se întrepătrundeau spre a crea un mare....nimic. nimic în pula mea, asta-i dubstep-ul. un futut zgomit repetitiv care te face să gândeşti la..la absolut nimic!!! îţi închide mintea, transformându-te într-o futută dronă care se mişcă lasciv sau automatic, depinzând de când ai făcut ultima dată sex sau de cat de bun eşti în a-ţi etala sexualitatea şi de cât alcool sau substanţe psihoactive ai ingerat până la momentul respectiv. în fond orice ocazie e bună pt umpic de flirt/curvăsăreală sau uitare de sine. În ambele cazuri, oricum, nu are nimic cu umanitatea din niciunul dintre cei care se vor găsi zbânţuindu-se pe acele ritmuri. Totuşi, DJ-ul iese tot timpul caştigat: o pot spune din proprie experienţă. E genial să stai acolo, în spatele pupitrului şi să vezi cum 100, 200, 300, 1000, 5000 de suflete se sinucid, transformându-se în bestii care se lasă pradă instinctelor primare: sex şi violenţă, care îşi pierd controlul înaintea căderii basului ăla nenorocit peste fiecare particică din corpul lor, aproape mimând un orgasm, închizând ochii pe alocuri, apucându-se aleatoriu de o parte a corpului cu o mână sau două, mărind ritmul ţopăielilor demonice.. şi apoi cade and hell brakes loose. lovituri, sărituri, haos, zâmbete care seamănă mai mult cu un richtus şi o complacere, aroganţă sau efort de a urmării mişcările şi te a alătura masei de drone, decât cu un zămbet de fericire. De ce pula mea aş uita de mine? de ce aş face asta? de ce aş asculta ceva care nu are nimic de-a face cu muzica ci mai mult cu senzaţia care am avut-o cand eram mic la ţară şi ca un copil idiot am băgat două andrele în priză să văd ce se întâmplă? acelaşi BZZZZZZZZZZZZZZZZZZ. eşti prost? măcar atunci a fost mai plăcut: ţi-a luat-o inima din loc mai rapid ca Schumi în zilele lui de glorie. Ţin la gândurile mele. le vreau aproape de mine 24/24.
         Pula mea, am citit undeva că a face artă de dragul artei e ca şi când ai spune că e cald afară când masa din bucătărie e ruptă.(defapt nu am citit asta, doar parafrazez). căcat, arta tot timpul, sau cel puţin până la apariţia mizeriei numită astăzi postmodernism, a încercat să caute adevărul. un adevăr, al artistului, dar totuşi a încercat să-l caute. ce pula mea adevăr e coae într-un bzzzzzzz? dacă ăsta-i adevărul vostru, eu sincer, cu tot respectul pentru artiştii internaţionali şi alternativii pulii mele, hipsteri care fac "artă" de dragul artei........ mă fut pe mizeria voastră nihilistă şi fatalistă.
închideţi-vă minţile, dragilor. lasaţi-vă pradă ritmului. nu fiţi proşti, nu vă mai gândiţi prea mult.



va urma, sunt prea leneş şi umpic beat să continui azi