Pure Morning

- hai, trezeşte-te, tâmpitule…hai mă că trebuie să ne grăbim, te-am lăsat deja să dormi o grămadă.

            Mă foiesc de vreo 3-4 ori în pat încercănd să evit şi să mă lupt cu nenorocitul de destin. Inutil. Christina e foarte hotărâtă să mă trezească. Deschid ochii şi lumina plăcută care o vedeam dincolo de ploapele închise se transformă într-un far orbitor. –îmi bag toată pula- îmi zic în gând şi cred că şi parţial cu o voce înfundată.

            -răzvan, la 12 am avionul. Hai, că e 8.30 deja. Ştii că trebuie să ajung la aeroport mai devreme. Până ne pregătim ne ia o groază de vreme. De parcă nu ştiu că eşti moşcăit dimineaţă. – de unde pula mea ştie că sunt moşcăit dimineaţă?

            Oricum, ştiam că trebuie să plece dar tare îmi venea să trimit dracu tot zborul spre londra sau unde dracu se căra duduia. O iau de gât mormăindu-I că să lase dracu zborul, şi să îl ia pe următorul că nu-I bai. Mai bine vine ea lângă mine şi mai dormim câteva ore şi eventual mai facem puţină dragoste. –hai, răzvan, serios, frate. Am şi făcut micul dejun. îmi spune cu o voce mieroasă şi zâmbet de ştrengăriţă.. Sunt întins pe o parte şi deschid larg ochii probabil brăzdaţi de vene roşii. Nu aveam de unde să ştiu dar mă usturau atât de tare încât îmi imaginam că trebuie să arate deplorabil. Am băut prea mult vin aseară, îmi spun în minte. Dau să mă ridic, morocănos şi fără să scot niciun cuvânt. Mă întind şi pentru o secundă prind din nou viziunea patului. „doamne, cât mi-aş dori să te îmbrăţişez iaraşi, dar scorpia nu mă lasă.” Aproape mă bufneşte un râs. Văzându-mă ridicat, se ridică la rândul ei şi se întoarce la strânsul hainelor. Avea două geamantane şi încă nu puteam să îmi imaginez cum a reuşit să bage atâtea haine în ele. „Şi-a luat domnişoara ceva vacanţă. Cât a stat, vreo lună? Nu pare prea dornică să se întoarcă la viaţa şi iubitul ei.” Mă răsucesc şi îmi caut chiloţii şi pantalonii pe lângă pat. Nu-i găsesc. Mă uit prin cameră, un dezastru total. Căni de cafea pe de-o parte şi de alta a patului, cărţi şi foi mă înconjurau ca într-o închisoare, fire de la laptop peste tot prin pat şi ciudat, laptopul pe jos. „cum dracu au ajuns firele în pat şi laptopul jos?” probabil înca un lucru banal dar care la ora aia mi se părea o chestiune crucială a existenţei mele. Peste tot haine aruncate. Căteva erau însă strânse pe un scaun. Printre ele erau şi pantalonii mei. Nu îi lăsasem acolo dar se pare că draga de christina a fost atât de bună încât să-I culeagă de jos. Chiloţii însă nu puteam să-I zăresc. Încerc să-mi aduc aminte unde dracu i-am lăsat aseară însă memoria nu mă prea ajută. Am ajuns destul de alterat la duduia acasă, după ora 1. nu am prea stat la discuţii decât timpul necesar să deschidem câteva sticle de vin şi apoi ne-am năpustit unul asupra celuilalt. „ ah, sigur trebuie să fie sub pătură!” ridic cuvertura şi încep să bâjbâi. Îi găsesc într-un final, şi mi-I trag pe mine. Fac acelaşi lucru şi cu pantalonii negri şi apoi mă îndrept spre bucătărie. Un colţ de rai. În toată casa Christina făcea curat şi îşi strângea lucrurile, un univers care mă irita şi mă făcea să-mi bag şi scot. Aici însă era plăcut. O dimineaţă plăcută de martie, deosebit de caldă pentru vremea ei. „proasta pleacă exact în ziua perfectă pentru plimbarea aia în parc pe care i-o promisesem. Eh, asta e, pierderea ei.” Intru aproape tiptil în bucătărie . nu aveam nimic în picioare şi pe jos nu era tocmai curat aşa că am preferat să merg pe vârfuri. Mă făcea să mă simt străin dar nu neg că îmi dădea şi un sentiment de satisfacţie să invadez universul altuia. În bucătărie soarele trimitea raze puternice dar calde şi mângâietoare prin fereastră. Era mai cald decât în restul casei şi îmi aducea aminte de pledul calduros de sub care tocmai ieşisem. Mă aşez la masa plină cu unt, dulceaţă, omletă şi fresh de portocale, toate foarte frumos aranjate. Mă uit la ele cu admiraţie dar fără niciun chef să mă apuc. Mic dejunul ăla arata precum o femeie extraordinar de frumoasă dar pe care o ignori pentru că eşti prea cu curu în sus şi zici că nu ai cheful şi nici starea sau energia necesară să îţi doreşti să faci ceva cu ea. Mă caut în schimb de tigări şi brichetă. Le găsesc şi îmi aprind cu poftă o ţigară. Avea un gust de cenuşă amestecată cu praf şi sticlă pisată....şi cred că şi un pic pişată. Niciun gust pe lumea aceasta nu mi s-ar fi părut mai bun în momentul ăla. Dulcea autoflagelare care mă face să-mi gâdil glandele genitale şi şi cele mintale. Tuşesc violent după al treilea fum şi simt că mi se desprinde ceva din gât şi încearcă să iasă la suprafaţă. Îl ignor. Când mă opresc din spasmele tusei şi mă desmeticesc un pic, încep să mă uit prin cameră. „parca mirosisem cafea când am intrat aici” mi se părea atât de departe momentul ăla... mă uit pe aragaz şi văd ibricul fumegând.” Victorie”, spun, luând o cană din raft şi umplând-o. Mă reaşez pe scaun sorbind încet şi continuând să fumez. Continui să-mi beau cafeaua şi să mai fumez câteva tigări până să apara din nou ea. Au fost 15 minute destul de stranii. Mintea mi-a fugit undeva departe, nereuşind să facă nicio conexiune. „5 ani”. Ştiam totuşi că o să fie o zi diferită de celelalte. Începusem să fierb şi nu ştiam de ce. Ceva se rupsese acolo sus în creier şi parcă orice încercare de a-i da un sens noii ordini ce încerca să se insinueze era sortită pieirii. „n-am mai văzut-o de 3 ani.”  Vroiam ceva, dar ce? De ce mă enervează orice? De ce vreau să scap de aici, din chestia asta? Aproape că nici nu-mi doream prezenţa Christinei. Ce se întâmplă? Starea de nelinişte a continuat până când am început să râd ca prostu dintr-o data, dându-mi seama că cu cât îmi pun mai multe întrebări, cu atât mă afund mai mult în parţiala mea paranoie. „3 ani, frate”. Aproape mă aud murmurând. între timp domnişoara intră în bucătărie şi îşi pune braţele catifelate în jurul gâtului meu, sărutându-l:

            - de ce râzi?-

            - ah, nimic, mă gândeam că azi pleci şi că nah...a fost tare să te cunosc şi să ştii tu...să noi doi and all....- Minciuna mea nevinovată din câte se pare, după zâmbetul mărit pe care mi-l afişeaza, prinde. Totodată mai văd şi o urmă de maliţie pe buzele ei.

            - te-ai îndrăgostit de mine, idiotule.

            Ce frumos ar fi fost dacă m-aş fi îndrăgostit de tine, nu-i aşa? – nu neg că îmi eşti muză şi că o să-mi fi o bucată de vreme de-acum încolo.- încerc eu să eschivez întrebarea şi să-i şi hrănesc orgoliul în acelaşi timp.

            -se aşează în poala mea şi mă sărută foarte plăcut. Are gust de mentă. S-a spălat pe dinţi în timp ce eu probabil miros a urme de vin şi cenuşă amestecată cu praf şi sticlă pisată...şi probabil şi pişată. Nu mă stăpânesc să nu-i bag mâna pe sub rochia de noapte din mătase şi să-i caut un sân. Mi se arată repede şi i-l strâng încet. „e prea mare să-mi intre în palmă” constat a miia oară. Continui cu mâna dreaptă să cobor mai jos de buric şi între picioarele ei. Nu are chiloţiei şi îmi e foarte uşor să îi mângâi tandru labiile. Să fie un cadou aşa de desparţire lipsa lenjeriei intime? Dacă este, funcţionează. Nu mi-a luat mai mult de 2 minute să capăt o erecţie cât o zi de post, să reuşesc să mi-o scot prin schlitz şi să intru în ea. Nu a fost foarte udă la început dar după ce am împins de vreo 3-4 ori a devenit foarte primitoare şi foarte udă, în timp ce gemetele ei deveneau tot mai sincere. I-a luat în jur de 10 minute să-şi dea drumu în lumina aceea caldă de dimineaţă de primăvară. Am început să transpirăm şi sudoarea îi conferea o aură foarte strălucitoare în paleta galbenă a razelor de soare. M-am oprit după încă 5 minute spre semisurprinderea ei. Nu terminasem dar nici ea nu a protestat împotriva deciziei mele. Avea un avion de prins iar ce trece de 10 minute cu greu se mai poate numi morning quicky. Râdem în momentul în care ne despărţim din îmbrăţişare iar ea se trânteşte în scaunul de lângă mine, gâfâind. Îi iau mâna dreaptă şi i-o sărut. La distanţa de un centimetru de mâna ei însă mă opresc să contemplu. Acolo se ridica măiestos, pe inelar nimic mai mult decât jurământul ei.

            - un jurământ foarte scump, acesta. Prietenul tau nu se joacă, îi spun eu batjocoritor.

            Chipul luminos i se schimbă instantaneu şi adoptă o grimasă scârbită dar şi amuzată.

            -ai uitat să-l porţi ultima săptămână. Începusem să mă sperii că o să vrei să fugim în lume doar noi doi sau să rămâi aici şi să incepi să faci pe nevasta cu mine. Îi sărut piciorul de la genunchi până aproape de pizdă.

            Îşi bagă degetele prin părul meu lăsând să iasă printre buzele ei arcuite un râs malefic. –te flatezi, răzvan. N-aş sta cu tine nici de-acum într-o mie de ani. Minţea. Îi plăceam, foarte mult chiar. Dar o şi enervam. Făceam ce vroiam fără să mă gândesc câtuşi de puţin la ea sau la consecinţe. Şi ea nu suporta asta. Tu nu poţi să te legi de nimeni nici dac-ai vrea. Dar n-ai nici cea mai palidă idee de ce vrei. Eu mă voi întoarce la viaţa mea. A fost o vacanţă plăcută dar totuşi doar o vacanţă. Îşi taie o bucăţică de omletă şi muşcă din ea. – aştept să te faci regizor. Dacă tot sunt obiectul sexual al cuiva măcar să şi primesc ceva în schimb. Şi nu spune orgasme că alea sunt atât meritul tău cât şi în mare parte al meu.

            Râd. Reuşeşte să mă facă câteodată să râd cu modul ei foarte direct dar în acelaşi timp foarte feminin de a-mi spune lucrurile. O să ajungi departe, tu, draga mea.

            Parcă îmi citeşte gândurile. – da, mi-ar plăcea să faci un film despre mine.

            -cui nu i-ar plăcea să se facă un film despre el? (va trebui să te mulţumeşti momentan cu această mizerie chemată literatură uşoară) Poate, când va veni timpul.

            Restul micului dejun nu mai scoatem multe cuvinte unul de la celălalt. În schimb ne hrănim reciproc şi ne sărutăm tandru, fără tenta aceea animalică care ne-a urmărit fiece sărut de când beţi morţi ne-am futut prima oară în baia jegoasă din Fabrika. Nu aveam nici măcar urma unui prezervativ pe pulă când aproape m-a rugat să-mi dau drumu în ea. De obicei m-aş fi panicat dar de data aceea nu îmi păsase chiar deloc. A doua zi, treziţi din beţie am adus în discuţie problema contracepţiei.

            -stai liniştit, îmi cunosc corpul, n-ai de ce să-ţi faci griji. îmi spune ea foarte liniştită, ca şi când ar fi fost cel mai natural lucru pe pamant. M-am panicat instant. Oricât de calm aş fi vrut să par cred că ceva a transpirat, pentru că în secunda doi a bufnit-o râsul.

            - ar fi trebuit să vezi ce faţă ai făcut, îmi spune printre hohote. Stai liniştit răzvan, iau pilula şi nu mi-am mai tras-o decât cu vreo 20 înaintea ta.

            -da, douăzeci e o cifră foarte reconfortantă...

            -râde din nou...chiar crezi că mi-am tras-o cu 20?

            -de ce nu? Nu ştiu nimic despre tine. Ne-am cunoscut ieri dimineaţă şi ieri seară îţi rupeam fâşu într-o toaletă publică după ce am luat boabe si am băut o sticla de Jack. Nu prea intri în categoria fetelor cuminţi, la prima vedere.

            Ridică mâna să pot vedea din nou jurământul. – vezi inelul ăsta? Spune că sunt logodită. În afară de tine în ultimii 4 ani am făcut sex cu un singur bărbat, stai chill. Nu mi-ai spus tu la 5 minute după ce ne-am cunoscut că adori femeile căsătorite pentru că nu au niciun fel de aşteptări? Ei bine, Eu sunt aproape genul ăla, dragule.

            -ok, îi zic zâmbind.

            Nu, mic dejunul a fost al nostru. Pentru 20 de minute am fost îndrăgostiţi. Nimic carnal, nicio împungere, nimic diabolic, nimic satanic. Doar doi copii care se pupă şi se ţin de mână.